Cateheză

La ce se referă cultul Preasfintei Inimi a lui Isus?

Isus ne-a cunoscut în timpul vieţii, agoniei şi patimii sale pe toţi şi pe fiecare şi s-a dat pentru fiecare dintre noi: "Fiul lui Dumnezeu m-a iubit şi s-a dat pe sine însuşi pentru mine" (Gal 2, 20). Ne-a iubit pe toţi cu o inimă omenească. De aceea, Preasfânta Inimă a lui Isus, străpunsă de păcatele noastre şi pentru mântuirea noastră (Cf. In 19, 34.), "praecipuus consideratur index et symbolus... illius amoris, quo Divinus Redemptor Aeternum Patrem hominesque universos continenter adamat."(vezi note) - este considerată semnul şi simbolul eminent... al nemărginitei iubiri cu care Răscumpărătorul divin îl iubeşte neîncetat pe Tatăl veşnic şi pe toţi oamenii.

Note: Din Catehismul Bisericii Catolice, postat pe site-ul Vaticanului, The Holy See, la capătul cu numărul 478. A se vedea și nota cu numărul 118 din acel document, care arată de unde se citează în catehism, adică din această enciclică a lui Pius XII. Acest paragraf în românește se găsește în traducerea Arhiepiscopiei de București a Bisericii romano-catolice din România tot la capătul cu numărul 478 publicată sub formă de carte.

English version

Reflecția zilei

"Isus îți oferă crucea, o cruce foarte grea, și tu te temi că nu o poți duce fără să cazi. De ce? El Însuși a căzut de trei ori pe drumul Golgotei, iar noi de ce să nu Îl imităm!?" Sfânta Tereza de Lisieux

Poezie

Să nu-ți uiți legământul!

"Să nu-ți uiți legământul, să nu ți-l uiți, îți spun
că-ai să-l regreți odată plângând ca un nebun
și-ai să străbați pustiuri topindu-ți ochii goi;
dar dragostea zdrobită în veci n-o-nvii 'napoi.

Să nu-ți uiți datoria spre Sfântul Dumnezeu,
că nu-i o altă vină s-o ispășești mai greu
și-ai să bocești odată cu sufletul arzând;
dar vremea ta trecută n-o mai întorci nicicând.

Să nu-ți uiți așteptarea acelor ce te plâng,
că ai s-o simți ca jarul arzându-ți sânul stâng
și-ai ocoli pământul să poți afla pe-acel
ce ți-ar ierta păcatul, să poți să scapi de el.

Să nu uiți niciodată ce-i unic și divin,
căci toată viața-n urmă ți-o vei 'neca-n venin,
dorindu-ți orice moarte, pe zi de mii de ori —
nici suportându-ți viața, și nici putând să mori.

...Ci ține-ți legământul și dragostea frumos;

așa să mergi cu ele în fața lui Hristos.
Când mulți se duc în Iadul amarelor mustrări,
tu 'nalță-ți legământul spre veșnice cântări."

de Traian Dorz

Prezentul este numele căii.

"...Arată-mi calea pe care să merg, că la Tine am ridicat sufletul meu... Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la calea dreptății..." din Psalmul 142.

Poate că această cale pe care cerem lui Dumnezeu să ne ajute să mergem are și un nume. Și mă gândeam că un nume potrivit dat acestei căi ar fi "Prezentul". Cu siguranță că dacă și înțelegem semnificația acestui nume putem avea un mare ajutor în lupta cu unul dintre cei mai de succes demoni - c'adică succes în pierderea sufletelor, pe numele lui "amânarea".

Israel.

Meditația zilei

Ceea ce duce la înțelegere

...atunci, există doar un singur lucru de făcut, și anume, acela de a investi afecţiunea noastră, dorinţele noastre, iubirea noastră în ceva mai puternic decât noi înşine - în Dumnezeu adică, sursa a toată puterea. El este Dumnezeul nostru, care ne-a iubit fără să fi fost iubit. Şi odată ce am descoperit şi experimentat o astfel de dragoste blândă și puternică dincolo de orice altă putere, nu ne mai putem agăţa și nici nu mai putem dori o altă dragoste decât pe a Lui. În afară de El nu este nimic care să căutăm sau să dorim. Prin urmare, astfel de oameni sunt puternici, pentru că ei sunt legați şi susţinuți de ceea ce este ferm şi stabil, ceea ce nici o eventualitate nu va schimba vreodată. Ei urmează mereu pe urmele şi căile celui pe care Îl iubesc, pentru că au fost făcuți o singură inimă şi o singură voință cu El. Ei văd că Hristos, mai mult decât oricine altcineva, a găsit gratificație (cʼadică lucru favorabil - gratificatio) în suferinţă şi în smerenie. Chiar dacă El a fost Fiul lui Dumnezeu, a împărtăşit compania noastră ca unumil, docil și dispreţuit Miel. Acesta este motivul pentru care slujitorii Lui găsesc satisfacție (suficiență în a face - satis-factio), în acest fel de viaţă. Ei urăsc, dispreţuiesc şi evita tot ceea ce este în opoziție cu acest fel de viață. Au fost făcuți una cu El, astfel încât iubesc ceea ce Dumnezeu iubeşte şi urăsc ceea ce Dumnezeu urăşte. Acest lucru le dă asemenea putere, încât nimic nu poate să îi vătăme. Ei acţionează ca niste cavaleri adevăraţi, care nu consideră nici o furtună ce se apropie ca fiind atât de mare încât să fie descurajați de ea. Ei nu au nici o teamă pentru că nu se încred în sine. Toată credinţă şi încrederea lor este în Dumnezeu, pe care Îl iubesc, deoarece văd că El este puternic şi că El este dornic şi capabil să îi ajute. Sf. Ecaterina de Siena.

Sfânta Ecaterina de Siena (✝1380), Doctor al Bisericii, a fost o mistică dominicană, a primit stigmata și a fost consilier papal (lucrând pentru a aduce papalitatea înapoi la Roma din locul de exil din Franța). Este unul din cei doi Sfinți patroni ai Italiei, dimpreuna cu Sfântul Francisc de Assisi.

Pentru download text in format .PDF apasa aici.

English version

Tu, creștine, ești lumina lumii acesteia acum!

Un părinte mergând împreună cu copilul său pe coasta muntoasă a unei mări în timpul unei nopți furtunoase, spune la un moment dat:

- Fiule, ține tu această lumânare aprinsă de-a lungul drumeției noastre, cu care trebuie să luminezi pentru corăbiile care vor să vină la țărm dar nu își găsesc calea.

Fiul răspunse:
- Dar, tată, cum să luminez calea lor cu așa o mică lumânare?
-Nu trebuie să îți faci griji pentru asta, fiule. Acum... doar poartă această lumină și ai grijă ca să nu se stingă, raspunse tatăl.

Mai departe mergând ei și ajungând la capătul drumeției lor, pe vârful coastei ce tocmai o urcară, au ajuns la un far de proporții considerabile, dar care trebuia aprins cu acea mică lumânare purtată de fiu.

Doamne, spune-mi ce să fac astăzi pentru Tine!